Peștera lui Bechir (cunoscută și ca Schitul Bechir) este un important monument istorico-monahal și o rezervație peisagistică deosebită situată la intrarea în orașul Soroca, în defileul Râpa lui Bechir.
Peștera reprezintă o chilie rupestră săpată în stâncă de calcar, datând aproximativ din secolele VI–VIII (sau după unele surse, din secolele XVIII–XIX). A servit drept lăcaș de reculegere și sihăstrie pentru călugării eremiți. Denumirea provine de la legenda unui haiduc sau sihastru pe nume Bechir, care s-ar fi adăpostit în această cavitate inaccesibilă pentru a se ascunde de stăpânitori sau pentru a trăi o viață ascetică.
Chilia este săpată la o înălțime considerabilă, pe un perete vertical de calcar abrupt din rezervația ecologică Râpa lui Bechir. Interiorul este mic și simplu, având scobite în piatră spații folosite drept icoane, vatră și un loc de odihnă.
Accesibilitate: Accesul direct în peșteră este destul de dificil și abrupt, însă zona oferă o panoramă deosebită asupra defileului verde și a fluviului Nistru.
Recomandare: Administrația Muzeului nu recomandă urcarea în peșteră, reprezintă un pericol de viață.
Peștera se află chiar în vecinătatea treptelor ce urcă spre monumentul Lumânarea Recunoștinței, fiind o oprire populară pentru turiștii care vizitează obiectivele istorice și naturale ale raionului Soroca.
